...este pavat cu bune intentii. Cu greu s-ar putea gasi o ilustrare mai buna a acestui proverb decat initiativa parlamentara de reducere drastica a TVA la o serie de produse de prima necesitate. Am incredintarea ca politicienii care au avut aceasta initiativa sunt manati de cele mai bune intentii; sunt si ei exasperati de reinflamarea inflatiei, ale carei costuri sunt suportate de cei mai defavorizati concetateni si isi doresc, ca noi toti, o solutie, daca se poate facila, la aceasta problema. Iar daca se intampla ca initiativa lor sa le aduca si ceva voturi in plus, ca doar suntem in prag de alegeri, nu putem sa ii blamam pentru atata lucru, nu?
Din pacate, in lumea reala, problemele dificile nu au vreodata solutii miraculoase. Iar in cazul de fata, aplicarea efectiva a masurii legislative deja aprobate de Senat ar avea efecte devastatoare asupra echilibrelor economice, fara a ajuta nici macar cu o iota pe cei in favoarea carora masura a fost gandita.
Cei care au sprijinit initiativa au pornit de la premisa ca reducerea taxei va antrena scaderea pretului la produsele in cauza. Nimic mai fals. Intr-o economie de piata, cum este si economia romaneasca, preturile nu se formeaza adaugand beneficiul planificat la costul planificat, ci din raportul intre cerere si oferta. Preturile au crescut pur si simplu pentru ca veniturile au crescut semnificativ mai mult decat productia in 2007. Surplusul de venituri a fost acoperit prin cresterea importurilor si a preturilor interne. Fenomenul este mai usor sesizabil la produsele de prima necesitate, pentru ca aici existenta catorva sute sau chiar mii de producatori independenti si a milioane de consumatori face ca piata sa restabileasca echilibrele fara gres.
In apararea initiativei, un politician sustinea ca dupa reducerea TVA va fi asmutit Consiliul Concurentei impotriva celor care nu reduc preturile. Ma int