In noul context economic intern si international, una dintre intrebarile care revin insistent priveste momentul in care se va sparge balonul de sapun al preturilor aiuritoare din imobiliar. Noul context economic intern si international inseamna, pe de o parte, deprecierea leului si revenirea inflatiei, iar, pe de alta parte, reverberatiile financiare internationale ale crizei unuia dintre segmentele chiar ale unei piete imobiliare, cea din SUA. Orice comparatie a pietei imobiliare din Romania cu piata imobiliara din SUA sau din oricare tara normala trebuie exclusa. SUA este o piata imobiliara asezata, structural si din punctul de vedere crucial al proprietatii. In Romania, dupa jumatate de veac de comunism, in care continuitatea proprietatii a fost intrerupta, si dupa alte doua decenii in care s-au aplicat formule "originale" de rezolvare a problemei proprietatii, au loc inca retrocedari, abunda litigiile si neclaritatile legale si administrative si, ca efect, nu exista un pret realmente de piata al pamantului, atat in intravilan, cat si in extravilan. Criza din imobiliarul american este una strict financiara, legata, ca si in alte domenii, de fortarea speculatiilor, iar, in particular, de sofisticarea produsului imobiliar si implicarea mai multor intermediari in relatia clasica dintre imprumutator, dezvoltator si imprumutat (potentialul beneficiar), care au "depersonalizat" responsabilitatile si au amplificat distorsiunile prin intarzierea clarificarilor. In Romania, componenta financiara a pietei imobiliare este derizorie. Speculatiile sunt cele simple, primitive, cu terenuri, cu componenta principala a agresarii si jefuirii domeniului public. In caz de criza, potentialii beneficiari raman in aer, finantatorii - cu buza umflata, iar dezvoltatorii - cu imobile imposibil de valorificat. Raportul cerere/oferta explica in principal sporirea - multi ii spun nerealista -