Autorităţile regale iugoslave, dar şi dictatorul comunist Josep Broz Tito au schimbat harta etnică a regiunii prin măsuri controversate. Sursa: NorthFoto

Conflictul din Kosovo are rădăcini adânci. Istoriografia sârbă susţine că după 1946, când Josep Broz Tito a acordat statutul de „regiune autonomă“ provinciei Kosovo, sârbii refugiaţi în timpul războiului au fost împiedicaţi să se reîntoarcă. În schimb, din Albania vecină continuau să sosească valurivaluri de emigranţi, atraşi de nivelul de trai mult mai ridicat din Iugoslavia. Ceea ce ar fi influenţat decisiv balanţa etnică şi religioasă a regiunii.

„Sârbii nu s-au putut întoarce“

„Între cele două războaie mondiale, sârbii au fost majoritari în Kosovo şi Metohia, ca, după cel de-al Doilea Război Mondial, în care populaţia albaneză a fost în majoritate covârşitoare de partea lui Hitler şi Mussolini, structura etnică a populaţiei din Kosovo şi Metohia, în întregul ei, să fie schimbată radical. Anume, printr-un decret prezidenţial diabolic al lui Tito, celor 250 de mii de sârbi refugiaţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial le-a fost interzisă întoarcerea la vetrele şi averile lor, Tito, prin politica sa, acceptând ca 250 de mii de albanezi, veniţi din Albania, să rămână în casele şi pe averile sârbilor refugiaţi, unde s-au aşezat abuziv în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În felul acesta, structura etnică a populaţiei în Kosovo şi Metohia s-a schimbat radical“, susţine şi deputatul sârb Slavomir Gvozdenovici.

Coloniştii sârbi în Kosovo

Tiberius Puiu, fost expert guvernamental şi unul dintre cei mai redutabili specialişti ai spaţiului ex-iugoslav, susţine în lucrarea „Unele aspecte ale relaţiilor albanezo-iugoslave“ că situaţia este alta decât cea prezentată oficial de istoriografia sârbă: „După 1921, peste 11 mii de familii sârbeşti au fos