Pentru statele cu minorităţi care luptă pentru autonomie sau secesiune, intensificarea agitaţiei minorităţilor va ridica mari probleme.

Poate cel mai des invocat cuvânt după proclamarea independenţei Kosovo a fost precedent. În Europa, dar şi în alte părţi ale lumii, există la ora actuală teritorii aparţinând unor state pe care minorităţi ajunse majoritare ca număr al populaţiei se luptă pentru secesiune: Ţara Bascilor şi Catalunia (Spania), Corsica (Franţa), Ciprul de Nord (Cipru), Transnistria (Republica Moldova), Kurdistan (Turcia), Ţinutul Secuiesc (România). Nivelul pretenţiilor şi al formelor de luptă diferă de la caz la caz. În unele cazuri se pretinde doar autonomie (Ţinutul Secuiesc). Într-altele, independenţă (Ţara Bascilor). În unele sunt doar forme paşnice (Ţinutul Secuiesc), în altele s-a ajuns la luptă armată sau la acţiuni teroriste (Ţara Bascilor, Kurdistan).

Cuvântul precedent e folosit îndeosebi în înţelesul de model pentru acţiuni separatiste. Altfel spus, în perioada următoare, urmând exemplul kosovarilor, bascii, secuii, corsicanii şi-ar putea proclama independenţa.

O astfel de ipoteză, devenită pentru unii certitudine, pleacă de la luarea în serios a declaraţiei pompoase din Parlament a lui Hashim Thaci:

"Am aşteptat mult timp această zi. Mulţi oameni au dat atât de mult pentru a transforma în realitate această zi, ziua independenţei provinciei Kosovo. Astăzi îi onorăm pe cei care ne-au onorat cu sacrificiul suprem pentru ţară şi pentru stat. Ne amintim de ei şi respectăm numele, şi amintirea lor va rămâne întotdeauna în inimile noastre".

Desigur, în planul solemnităţii, e o afirmaţie menită să emoţioneze. Nu-i exclus ca în manualele de istorie scrise la Kosovo aceste cuvinte să fie reproduse în primele rânduri ale lecţiei despre lupta dreaptă a poporului kosovar pentru a fi