Un grup de straluciti avocati ardeleni au pus pe butuci visele aurite ale RMGC
Compania Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) nu mai e demult "Craiasa Muntilor Apuseni", cum frumos si induiosator o alintase d-l Frank Timis, administratorul ei din anii `90. Se spune ca, in semn de recunostinta pentru "sprijinul neprecupetit" acordat de un director din Ministerul Mediului - Gabriel Dumitrascu -, d-l Timis ar fi botezat firma mama din Canada cu numele distinsului P.D.-ist. De atunci, se vorbeste de "Gabriel", desi, ca sa fie corect pana la capat, Mr. Frank Timis ar fi trebuit sa treaca in neuitare si numele "Radu", caci vicele P.D., Radu Berceanu, este cel ce i-a acordat cu generozitate cele mai multe si mai scandaloase aprobari. Ar fi fost mai logic sa fie listata, la Bursa de risc din Toronto, compania "Gabriel & Radu Ltd.", si nu doar fragila "Gabriel Ltd."
Dar sperantele roz de-altadata au apus. Primul lingou de aur n-a vazut lumina zilei in vara anului 2004, cum se lauda conducerea RMGC, iar zilele companiei insesi sunt numarate. Tinuta in corzile proceselor de vreo cinci-sase ani, de catre Asociatia Alburnus Maior si de alte organizatii neguvernamentale, "Gold Corporation" si-a pierdut dintii, ca Sinan Pasa la Calugareni, in nuca neasteptat de tare a Justitiei Romane. Condusa azi de un domn comic, antimaghiar de opereta, Mr. Alan Hill, compania s-a trezit fara obiectul muncii, urmand sa-si trimita acasa mai toti angajatii. De fapt, cele mai bine de 10 procese pierdute de RMGC anuleaza insasi ideea de exploatare aurifera la suprafata. In consecinta, toti aventurierii cautatori de comori in ape tulburi sunt avertizati ca la Rosia Montana nu mai au ce cauta, deoarece societatea civila s-a maturizat nesperat de repede, iar romanii insisi nu sunt o natie abia cazuta din copac, asa cum fatalmente au calculat arogantii directori straini ai RMGC. Desigur,
