HERA: "Ce injecţie primită la timp! Ce temă bine-venită! Ce discursuri catastrofice! Ce zăngănit de săbii, ce mutre grave! Ce prilej minunat de ciupeală electorală! E război!" Sursa: EVZ

Mă rog, nu e chiar război, decât în minţile celor care abia aşteptau un semn ca să reînvie, să-i vadă lumea că încă mai mişcă, încă mai ştiu să bată din gură. Febra i-a cuprins pe toţi îngheţaţii în neputinţă politică, de la Corneliu Vadim Tudor la „prietenul“ lui cel mai bun, Marko Bela. Pentru ei, criza Kosovo este mană cerească.

Se ştie: actuala garnitură de la conducerea UDMR are probleme enorme după apariţia oficială a Partidului Civic Maghiar. Sărăcia de idei şi subestimarea propriului electorat i-a determinat pe liderii UDMR să bată monedă pe cartea separatistă. E clasic: în timpul crizelor, mobilizarea la vot e mai mare, iar alegătorii, atinşi la sentiment, sunt dispuşi să ierte greşeli şi să se strângă în jurul „alor noştri“. Succesul acestui joc învechit depinde de calitatea inamicului.

E Vadim un inamic pe măsură? Poate. În orice caz, liderul PRM a sărit la bătaie ca disperatul. Ştie că nu avea nicio şansă, absolut niciuna, să mai prindă pragul electoral în 2008. Deces politic scria pe el. Tema Kosovo şi forţarea UDMR e calea de a mai ieşi un pic în faţă. Discursul catastrofic îl ştie. Spumele la gură i se potrivesc. Privirea rătăcită l-a ajutat de atâtea ori. A pus monopol, multă vreme, pe vorbele mari despre patrie şi pericolele care o pândesc. Aşa că, acum, se aruncă în luptă cu disperarea condamnatului la uitare pe care îl saluţi, de jenă.

Va urma o bătaie pe acapararea temei Kosovo şi a repercusiunilor pe care le va avea asupra României independenţa autodeclarată (dar cu voia sau chiar la sugestia marilor puteri mondiale). În afară de vocile clasice Vadim, Funar şi grupul maghiarilor exaltaţi sau consumaţi, vor ieşi