Imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, marile puteri aflae pe continente diferite – SUA şi URSS ­ au intrat într-o competiţie cu mai multe mize. Aflată în lagărul socialist, România a “jucat” după cum i-a “cântat” Kremlinul“Război rece” în lumea postbelică. Imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, marile puteri aflae pe continente diferite – SUA şi URSS ­ au intrat într-o competiţie cu mai multe mize: sferele de influenţă şi recunoaşterea superiorităţii politice,militare şi economice a fiecăreia. Aflată în lagărul socialist, România a “jucat” după cum i-a “cântat” Kremlinul.

După lansarea de către Statele Unite a Programului European de Reconstrucţie, cunoscut şi ca “Planul Marshall” (la 5 iunie 1947), Uniunea Sovietică ripostează prin înfiinţarea Biroului Informativ al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti ­ Cominform (septembrie 1947). Era momentul proclamării de către sovietici a existenţei în lume a două lagăre: “socialist” şi “imperialist”.

PEDEAPSA CU MOARTEA. Intrată în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice, România ­ parte componentă a “lagărului socialist ­ a început o nouă etapă din istoria sa – cea de ţară-satelit, supusă regulilor politice şi economice dictate de la Kremlin. Astfel, de la schimbarea formei de stat (din 30 decembrie 1947, când monarhia a fost abolită şi România s-a proclamat republică populară) la modificarea tipului de economie centralizată, toate mişcările erau iniţiate şi duse la îndeplinire de Partidul Muncitoresc Român (PMR, denumire adoptată în 1948), supus Moscovei.

Noua Constituţie a Republicii Populare Române, concepută după modelul legii fundamentale sovietice şi votată de Marea Adunare Naţională (13 aprilie 1948) stabilea liniile directoare ale dezvoltării statului de “democraţie populară”. Liderii PMR şi-au creat astfel baza legală pentru