Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, oregano este de fapt măghiranul sălbatic, ce mai poartă şi denumirea populară de arigan. Planta, ce atinge înălţimea de 20-80 de centimetri, are frunzele rela­tiv mici, de până la patru centimetri.

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, oregano este de fapt măghiranul sălbatic, ce mai poartă şi denumirea populară de arigan. Planta, ce atinge înălţimea de 20-80 de centimetri, are frunzele rela­tiv mici, de până la patru centimetri. Flo­rile, de culoare mov, sunt mici şi cresc sub formă de inflorescenţă. Se cul­tivă în zona Mării Mediterane, în cen­trul şi sudul Asiei. În regiunile cu un climat mai cald, cum ar fi pe pă­mân­tul însorit al Greciei, oregano are o aromă şi un gust mult mai intense, fiind unul dintre condimentele cele mai îndrăgite din bucătăria grecească. De altfel, nu­me­le de oregano (“origa­non”) pro­vine din limba greacă: “oros” în­sem­nând cu­vân­tul “munte” şi “ga­nousthai” fiind echi­valentul verbului “a plăcea”. Nu­mele “Plă­cerea mun­te­lui” i se po­triveşte de minu­ne. Plantele de ore­gano înmiresmează ae­rul şi fac plă­cute călătoriile. Grecii antici credeau chiar că vacile care păşteau pe câm­purile unde creştea şi oregano aveau carnea mai fragedă şi mai gustoasă.

La italieni şi greci

În scop culinar se folosesc doar frun­ze­le, mai puţin în stare proaspătă decât uscată. Alături de busuioc este unul dintre ingredientele-cheie ale bucătăriei italiene. Se utilizează la prepararea fripturilor, a pastelor, dar şi pentru pizza. Grecii adaugă oregano în salată, dar şi ­atunci când doresc să dea o aromă deosebită peştelui. De asemenea, este ideal la pregătirea celui mai savuros sos pentru fripturi.

Frunzele proaspete de oregano se pot păstra în frigider ambalate în pungi de plastic, timp de două săp­tămâni. Cele uscate pot fi măcinate şi folos