Leucemie, un diagnostic care a cântărit greu pe umerii craioveanului Mihai Paloş. Consolat de soţia sa şi încurajat de posibilitatea unui tratament în străinătate, tânărul de numai 27 de ani se străduieşte să rămână puternic până la capăt. Cum ar fi fost viaţa lui fără fotbal? Timp de şapte ani, tânărul a făcut performanţă, jucând în Divizia C. Şi-a sacrificat viaţa personală şi cariera pentru fotbal şi s-a ales în schimb cu vânătăi şi julituri. A visat să joace la Universitatea Craiova şi ar fi reuşit dacă ar fi avut norocul să fie remarcat dintre sutele de tinere speranţe. N-a fost să fie, deşi a muncit pe brânci pentru asta. Dragostea pentru sportul rege s-a păstrat însă nealterată. A rămas un pasionat suporter al Universităţii Craiova, la fel cum bunicul său fusese fan înflăcărat al echipei Steaua Bucureşti. A continuat chiar să joace fotbal cu prietenii şi colegii, organizând competiţii zonale sau de cartier, dar şi această mică plăcere i-a fost refuzată până la urmă. Totul s-a schimbat A trecut aproape un an de când nu a mai pus piciorul pe minge. Îi este greu să recunoască, dar îi lipsesc serile petrecute cu băieţii, la fotbal. Prea multe s-au schimbat pentru el într-un timp atât de scurt. Plimbările la munte, cu soţia sa, ieşirile seara în oraş, turele - altădată interminabile - de la serviciu îi par atât de îndepărtate. Acum îşi petrece cea mai mare parte din timp în pat. Se uită la televizor, vede filme pe DVD, intră pe internet, iar seara, când e vreme frumoasă, se plimbă prin faţa blocului. „Acum, chiar dacă aş vrea să-mi trăiesc viaţa, nu mai ştiu cum să fac şi nu mai pot. Palpitant, dar în alt sens, este atunci când ies din apartament să merg la dentist sau când sunt vizitat de puţinii prieteni care mi-au rămas“, a spus Mihai. Doar dragostea pentru Cristina a rămas aceeaşi Un singur lucru îl enervează, că nu poate să-şi petreacă mai mult timp cu