Există destui români verzi gata să jure că problema este prezenţa UDMR. Transilvania nu este Kosovo. Au spus-o mai toţi liderii politici români, o spun diplomaţii, istoricii, sociologii, o Există destui români verzi gata să jure că problema este prezenţa UDMR.

Transilvania nu este Kosovo. Au spus-o mai toţi liderii politici români, o spun diplomaţii, istoricii, sociologii, o spune imensa majoritate a locuitorilor din zonă, români sau unguri. Dar dacă ţinem neapărat ca Transilvania să devină un fel de Kosovo, atunci metode există.

Una ar fi împiedicarea minorităţii maghiare în a dobândi o reprezentare parlamentară corespunzătoare ponderii ei în cadrul populaţiei ţării. Aceasta se poate face printr-un sistem de vot majoritar în două tururi. Sau prin încurajarea apariţiei cât mai multor entităţi politice maghiare, care să se concureze între ele, astfel încât să ajungă fiecare la un scor electoral sub pragul de intrare în parlament.

Desigur, maghiarii pot alege ei înşişi să se împartă în câte partide doresc - cine le-ar putea lua acest drept? Problema este atunci când disidenţele sunt încurajate din afara minorităţii.

Există destui români verzi gata să jure că principala problemă a parlamentului ar consta în prezenţa UDMR. Este opinia lor. Cu siguranţă însă că, dacă n-ar avea reprezentarea proporţională în parlament, maghiarii s-ar gândi serios să-şi înfiinţeze, unilateral, propria adunare regională.

Ar fi cu mult mai rău, s-o recunoaştem.

O altă soluţie pentru a creşte tensiunile în zonă ar fi îngrădirea drepturilor la educaţie în limba maternă şi obligarea copiilor din clasele primare să înveţe după manualele adresate şcolarilor români. Da, româna este limba oficială a statului şi este bine ca toţi cetăţenii să o cunoască. Dar asta nu înseamnă că studierea ei trebuie transformată într-o corvoadă. Copiii maghiari chiar n