- Politic - nr. 35 / 20 Februarie, 2008 Presedintele Romaniei este, neindoios, un abil si inzestrat om politic, un luptator, capabil sa castige aproape orice confruntare politica. Dar actiunile sale nu-l consacra drept conducator, nici al romanilor, nici al statului. De ce? Intrucat Traian Basescu nu conduce nici populatia (poporul), nici statul pe un drum sau catre un scop in care sa creada si pe care sa ni-l propuna noua tuturor. A avut sansa sa faca un proiect pentru un deceniu, iar acum, cand a trecut de jumatatea primului mandat, inca nu a propus nici un proiect de viitor. Celalalt "sef", premierul Tariceanu nu este, nici el, un conducator politic, desi este un foarte eficient conducator al PNL si un prim-ministru rezonabil. Dar, ca si Basescu, premierul Tariceanu nu are un proiect pentru Romania! A-ti propune doar realizari strict personale, sau o participare modesta _ de circa 15% - in viitorul Parlament, este mult prea putin pentru un partid, candva, cu pretentii. Conform unor analisti politici, in momentul in care principalele personalitati ale scenei politice romanesti nu isi asuma rolul de conducatori ai societatii si ai statului, rolul partidelor politice creste exponential. Altfel spus, daca personalitatile nu conduc, atunci vor conduce partidele. Dar, cum anume conduc partidele, vedem cu totii: dispute inter minabile, goana dupa voturi, iar, dupa ce obtin puterea, habar n-au ce sa faca cu ea (bineinteles, in afara de a se imbogati!). Ce au "uitat" asa-zisii politicieni ai nostri? Ca Romania 2008 nu mai seamana cu Romania 1989-2007. Pana la 1 ianuarie 2007, intreaga politica romaneasca avea ca scop (rost) aderarea la UE. Acest obiectiv (fixat de conducatori din afara tarii) a dominat politica romaneasca vreme de aproape doua decenii. Insa, de la 1 ianuarie 2007, directia de mers s-a cam stins. Atat presedintelui, cat si primului-ministru, consilierilor