Banca Mondială era o unealtă odioasă a imperialismului pentru liderii chinezi, cu 30 de ani în urmă. Astăzi, China este principalul debitor al Băncii Mondiale (BM), tigrul asiatic prin excelenţă şi, mai nou, donator pentru ţările sărace. Lumea e de neconceput fără China; reducerea în 2008 a ratei ei de creştere de la 11% la 6% ar provoca pierderi globale de 1.000 de miliarde de dolari. Iar cu două săptămâni în urmă, Justin Lin Yifu, teoreticianul-şef al modelului chinez
Banca Mondială era o unealtă odioasă a imperialismului pentru liderii chinezi, cu 30 de ani în urmă. Astăzi, China este principalul debitor al Băncii Mondiale (BM), tigrul asiatic prin excelenţă şi, mai nou, donator pentru ţările sărace. Lumea e de neconceput fără China; reducerea în 2008 a ratei ei de creştere de la 11% la 6% ar provoca pierderi globale de 1.000 de miliarde de dolari. Iar cu două săptămâni în urmă, Justin Lin Yifu, teoreticianul-şef al modelului chinez de dezvoltare, a fost numit economistul-şef al BM.
Yifu este un economist pragmatic, din stirpea lui Deng Xiaoping, iniţiatorul reformelor în China. Instruit la Şcoala economiştilor liberali din Chicago, Yifu este dispus să uite teoria atunci când şi atât cât circumstanţele o impun. Celebra butadă a lui Deng - nu contează dacă pisica este albă ori neagră, ci contează dacă o prinzi; morala: dacă o prinzi, atunci e o pisică socialistă - este butada favorită a lui Yifu. Prin numirea lui Yifu, BM dă un mesaj: lumea a treia ar prefera o mâţă chinezească în locul sofisticatei pisici de Washington. După decenii în care le-a îndopat cu vitamine occidentale, precum liberalizarea pieţei, privatizarea masivă şi disciplina fiscală de fier, BM acceptă că aceste ţări au mai curând nevoie de prezenţa consistentă a statului în economie, în calitate de jucător-cheie. În varianta chineză, rolul de
