Andrei Pleşu a publicat în "Adevărul literar şi artistic" un articol savuros despre maniile crainicilor tv de la noi. Îl redăm integral: Crainicul TV Constat, oarecum surprins,
Andrei Pleşu a publicat în "Adevărul literar şi artistic" un articol savuros despre maniile crainicilor tv de la noi. Îl redăm integral:
Crainicul TV
Constat, oarecum surprins, că, pe diferitele canale ale televiziunii germane, prezentatorii ştirilor îşi citesc textul, ţinînd în mînă un mic teanc de foi dactilografiate. Ca la noi, pe vremea lui Petre Popescu sau Ilie Ciurescu.
Asta înseamnă că, la ora actuală, stăm mai bine decît nemţii, din punct de vedere tehnic. Căci am trecut la prompter, adică la textul care se derulează pe un monitor anexat camerei de luat vederi, aşa încît telespectatorul naiv să fie de două ori păcălit: întîi, să creadă că vedeta telejurnalului i se adresează direct, faţă către faţă, apoi, să se minuneze de memoria şi cursivitatea celui de pe ecran, capabil să turuie fără poticnire, pe dinafară, ditamai textul.
În ce mă priveşte, socotesc că relaţia cu un text ţinut integral în mînă - ceea ce îngăduie vederii periferice să se raporteze mereu la ansamblu - e, ca să zic aşa, mai inteligentă decît relaţia cu un text care ţi se livrează bucăţică cu bucăţică şi nu-ţi solicită decît o "sonorizare" mecanică (în slang, prompterului i se spune "idiot board"). Dar nu intru acum în detaliul acestei diferenţe. Altele sînt tristeţile şi stuporile mele, cînd e vorba de crainicii noştri. Mă rog, de cei mai mulţi dintre ei.
Mă irită, de pildă, felul cum înţeleg să intoneze ceea ce citesc. A devenit o modă adoptarea unui tip de muzicalitate a frazei, curent în ambianţa anglo-saxonă (vezi CNN, sau Euronews), deşi nici acolo nu e, întrutotul, firesc. Cuvintele se rostogolesc într-o cadenţă artificială, punctul e tratat ca virgulă, vocalele se înch