Mila crestina ii aduce cersetoarei Carmen Ghergus 90 de lei pe zi. Cred acest lucru, pentru ca atunci cind autoritatile i-au propus sa o gazduiasca intr-un Centru maternal, ea a avut tupeul sa le ceara asistentilor sociali exact aceasta suma. Daca facem un calcul simplu, ajungem la concluzia ca ea cistiga intr-o saptamina 630 de lei, adica mai mult decit salariul minim pe economie. Considerind ca poate nu "munceste" sapte zile din sapte. Ajungem, astfel, la aproape 500 de lei cistig pe saptamina. Oare citi dintre pensionarii care ii dau de pomana, cind sta la usa bisericii, primesc lunar acesti bani? Ca sa nu mai discutam de cistigul lunar al cersetoarei, care se poate apropia de 2.000 de lei, la care se adauga si cei 900 de lei primiti de la stat ca alocatii pentru copii sau indemnizatie de insotitor pentru copilul cu handicap. Ajungem la sume pe care cu greu le cistiga si cei cu studii superioare. Si aceste doua persoane, Carmen Ghergus si concubinul ei, sint apte de munca. Doi oameni zdraveni care nu fac nimic pentru societatea care le ofera acesti bani. Ei nu fac decit copii de pe urma carora se intretin, fara sa le pese de viitorul lor. Ii trimit la cersit, ii invata cum sa-si cistige in acest mod o piine, transmitindu-si "meseria" din tata-n fiu. Si nu sint singurii, din pacate.
Trecind peste aspectul economic, ma deranjeaza faptul ca aceasta atitudine perpetueaza. De zece ani, cel putin in cazul cersetoarei Ghergus, statul nu a facut nimic. Li s-au dat amenzi pe care nu le-au platit si nici nu au fost obligati in vreun fel sa le plateasca. Autoritatile spun ca nu i-au executat silit pentru ca nu au ce sa le ia, iar munca in folosul comunitatii trebuie sa se faca numai cu acordul lor. Adica ei platesc amenda daca sint de acord! Da' ce, au innebunit? Care om ar plati o amenda daca ar fi intrebat: "Vrei sa o platesti? Nu? Ei, daca nu vrei, nu-i nimic,
