Episodul din 20 februarie, cind guvernul a cedat in fata presiunilor publice in chestiunea contributiilor de pensii aplicate diferitelor tipuri de venituri nu este singular. Iata citeva momente similare in care executivul a renuntat la propriile politici: majorarea pensiilor din noiembrie 2007 si 2008 la presiunea PSD, stabilirea veniturilor la care se aplica contributia pentru pensii dupa presiunea publica si schimbarea repetata a taxei auto dupa protestele partidelor, ale ONG-urilor si o campanie declansata de presa.

Sectorul pensiilor, atit la capitolul majorare cit si la capitolul aplicarii contributiei pentru sistemul public de pensii, a fost unul dintre cele mai sensibile pentru actualul executiv, care s-a razgindit de trei ori in ultimul an si a acceptat alte variante decit cele promovate prin propria viziune. Daca privim si amploarea evenimentelor legate de taxa de prima inmatriculare, putem spune ca la capitolul taxe, contributii si politici salariale actualul guvern a reusit doar sa isi impuna cota unica, in 2005, de altfel unul dintre cele mai atragatoare elemente din platforma electorala a actualului guvern.

Iata un scurt istoric al razgandirilor guvernului Tariceanu:

1. Majorarea pensiilor din sistemul public Partidul Social Democrat a initiat in vara anului trecut un proiect legislativ privind majorarea pensiilor din sistemul public incepind cu luna septembrie, prin cresterea punctului de pensie de la 31% la 45% din salariul mediu brut. Guvernul a combatut proiectul PSD si a folosit articolul 138 din Constitutie, in argumentatia trimisa Parlamentului si semnata de Tariceanu, potrivit caruia orice majorare a cheltuielilor publice trebuie sa aiba la baza si sursa de finantare.

Amenintarile cu motiunea de cenzura din partea PSD nu au intirziat sa apara, asa ca dupa afirmatii de genul "PSD vrea sa castige