„Michael Clayton“ vine pe ecranele româneşti cu 7 nominalizări la Oscar, inclusiv pentru George Clooney, care interpretează rolul titular, pentru regie şi pentru Cel mai bun film.
Deşi nu vine chiar de nicăieri (este autorul scenariilor pentru cele trei filme „Bourne“ şi are scriitura în sânge, de-a dreptul, fiindcă este fiul dramaturgului şi scenaristului Frank Gilroy), dubla nominalizare a lui Tony Gilroy pentru regie şi scenariu vine ca o surpriză (plăcută), mai ales că într-ale regiei este absolut începător (acesta este primul său film!).
În celelalte filme alături de care e nominalizat - „There Will Be Bood“, „No Country for Old Men“ şi „Atonement“ - povestea lui „Michael Clayton“ pare să fie singura care dă o şansă umanităţii. Comparat cu personajele care mişcă naraţiunea în celelalte trei filme, „moderaţia“ lui Clayton pare uimitoare.
Cea mai radicală trăsătură a lui Clayton pare să fie realismul crud cu care taie, cu grija pentru eficienţă a unui chirurg, situaţiile clienţilor săi. Deşi avocat, „slujba“ sa nu este să câştige procese în sala de tribunal, ci să „repare“ situaţii disperate, dar în care acţionează ca intermediar pentru serviciile altora. În momentul în care firma sa este pe cale să fie acaparată de leaderul de piaţă, Arthur Edens, unul dintre parteneri (Tom Wilkinson) are o criză de identitate care pune întreaga companie în dificultate.
Suspansul este extrem de rafinat construit, nu numai din poveste, ci şi pe peliculă şi una dintre „extravaganţele“ calculate ale filmului este să insereze un fir mistico-poetic, care se cuplează perfect cu problemele morale şi etice pe care le confruntă protagonistul. În acelaşi timp, tocmai acest fir capătă puterea să dinamiteze universul mai larg al poveştii, a cărui premisă nerostită este că forţa care constrânge, condiţionează şi face presiuni nu este statul,