Adrian MAJURU
Legenda Khazara
Editura Caligraf, Colectia „Biblioteca fantastica“, Bucuresti, 2007, 80 p.
Literatura fantastica a fost din ce in ce mai mult ocolita de scriitori si, in cele din urma, chiar parasita de-a binelea. Se mai poate vorbi totusi de rare tente si tuse de fantastic si se mai practica asa-numitul realism magic, inca la mare pret. In rest, fictiunea de acest tip nu prea se mai asorteaza noii lumi noi. De aceea, Adrian Majuru pare, si chiar este, un caz special in acest context. Daca nu ocultam insa anumite date biografice, lucrurile sint limpezi: este istoric, si nu unul oarecare, ci un scormonitor. In plus, un pasionat nu doar de istorie, specialitatea sa, ci, in egala masura, de literatura. Se stie cit de mult a tot cautat si a cercetat Bucurestiul, scriind cu cerbicie si publicind, fie in presa, fie in volume substantiale, tot ce a putut descoperi nu doar din punct de vedere istoric. In plus, scrierile lui arata cit de mult incearca sa se abata pe drumuri mereu noi si tot mai variate: de la sociologie, psihologie, etnografie, folclor si pina la antropologie.
Acum arunca pe piata ceea ce se apropie mai degraba de o speculatie, daca privim istoric. Este vorba de o proza fantastica, o reconstruire fictiva a unei legende, pornind de la niste atestari istorice, deci de la un posibil adevar istoric: Legenda Khazara. De altfel, cartea are doua sectiuni, puse in ordinea importantei pe care le-o atribuie autorul. Adica intii povestea, deci literatura, si apoi un mic studiu in care sint punctate cele citeva insemnari-document pe baza carora Adrian Majuru scrie legenda khazara. Mai mult, porneste de la ceea ce el insusi numeste „o disputa istoriografica“, o teorie sau mai multe, greu de clasat: „Penetrarea unor mici comunitati khazare in Transilvania prin vastul proces de transmigrare prin Europa Centrala si de Sud-E
