În loc de campanii mereu surprinzătoare, pentru România ar ajunge o lege şi un videoclip

Năstase (Guvernul Adrian) s-a străduit să trimită cât mai mulţi români la muncă în străinătate şi a înfiinţat – pe banii noştri – Oficiul Naţional pentru Recrutarea şi Plasarea Forţei de Muncă în Străinătate sau Departamentul pentru Munca în Străinătate. Tăriceanu (premierul Călin Popescu-) încearcă acum – tot pe bani publici – să-i aducă înapoi şi organizează o bursă a locurilor de muncă la Roma. Între timp, iniţiativele individuale şi private au ajutat o grămadă de forţă de muncă să plece din ţară pe cont propriu, fără costuri pentru buget, iar mişcarea inversă ar putea avea loc în acelaşi fel, dacă... s-ar libe­raliza prostituţia.

Ia să vedem ce atuuri ar avea o astfel de iniţiativă, cu adevărat libe­rală. Autorităţile şi reprezentanţii diferitelor companii din România, în principal din sectorul construcţiilor, pun la dispoziţia celor care doresc să revină în ţară 1.500 de locuri de muncă. Oferta include printre altele şi acordarea de bonuri de masă. În acelaşi timp, în Italia îşi oferă serviciile 70.000 de prostituate străine şi se pare că româncele sunt printre primele pe baricade. Evident că ar fi şanse mai mari să se adune forţa de muncă de pe o piaţă compactă şi asta – nota bene! – cu costuri zero. Iar libe­ralizarea prostituţiei ar satisface deopotrivă şi celelalte deziderate enumerate de Păcuraru (ministrul Paul) în planul de acţiune privind piaţa muncii: stoparea emigraţiei, utilizarea tuturor resurselor interne de forţă de muncă, creşterea ocupării în mediul rural.

Acum să vedem ce avantaj comparativ ar avea sectorul serviciilor în faţa construcţiilor. Materialele de construcţii se află pe mâna unor oligopoluri care trag de preţuri în sus şi le includ în preţul plătit de consumatorul final. Preţul ajunge până la cer şi e impos