Transcriind acest interviu, m-am intrebat daca e nevoie sa adaug si citeva note de subsol. intrebarea pe care mi-o puneam este in ce masura un Iulian Vlad sau un Tudor Postelnicu trebuie descrisi in amanunt, cu functii si perioade de conducere, sau memoria recenta ii retine oricum? Nu cumva incepem sa uitam? Ar putea fi o trista constatare. Si asta pentru ca nu s-a produs o clarificare legislativa, fostii securisti nu au raspuns in fata legii. Exemplul lui Vasile Paraschiv este pilduitor si din acest punct de vedere: disidentul anticomunist nu se impaca deloc cu gindul ca tortionarii sai isi maninca linistiti pensiile. Si, cu ajutorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, va porni o actiune in justitie impotriva lor. Ar fi un mare exemplu de condamnare concreta a comunismului aducerea in fata judecatorilor a unor personaje ca Iulian Vlad sau Tudor Postelnicu. Poate ca asa am afla mai multe despre represiunea la care au fost partasi, despre ororile pe care le-au provocat.

Dialogul cu Vasile Paraschiv a fost purtat, joia trecuta, in redactia revistei Observator cultural, cu putin timp inainte de lansarea cartii sale Asa nu se mai poate, tovarase Nicolae Ceausescu!, aparuta la Editura Curtea Veche, cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania. Este o lunga scrisoare, despre care veti putea citi amanunte in interviu, adresata lui Nicolae Ceausescu, inceputa in mai 1982 si terminata in februarie 1984. E povestea unui om care, din 1968, timp de 31 de ani, n-a incetat sa-l conteste pe Ceausescu. A iesit din PCR, a trimis memorii la Europa Libera, s-a alaturat Miscarii lui Paul Goma din 1977, a primit un pasaport, Securitatea spera sa nu se mai intoarca, a mers la Paris unde a vorbit despre problemele muncitorilor romani. S-a intors si a fost internat, pe motive politice, intr-un spital de psihiatrie. Nu era prima d