Am avut parte de un super-eveniment in weekend, invitati fiind la petrecerea de inceput sau final de an, pentru una din firmele importante din tara. Pe langa grupul nostru de interese, am avut parte, ca-"colegi" si de trupa Directia 5. Buun, ne-am zis, frecandu-ne mainile in sens invers al acelor de ceasornic, stiind ce se asteapta si/sau intampla.
In drumurile noastre in tara, am intalnit un loc, in care Directia e binevenita de cateva ori pe luna. Fara exagerari. Daca treci prin Cluj, fie ca poposesti la Diesel sau Karma, nu se poate sa nu dai de Marian & Co, macar de 3-4 ori. Ei, ne intrebam cum de e posibil. Si de ce atat de des? Nu doar dintr-o usoara invidie pe care o recunoastem, dar si dintr-o curiozitate. Prima intalnire, hai sa ii spunem accidentala a noastra, s-a petrecut tot la Cluj cu ocazia unui eveniment caritabil. Dupa ce ne-am prestat activitatea socio-profesionala, a venit randul Directiei.
Pe la finalul ultimei noastre melodii, Cristi Enache, apare pe scena, agitand frenetic tamburina, incercand si reusind sa tina pasul cu noi. Ne-a uimit putin miscarea, apoi ne-am bucurat vazand ca sunt artisti, cam pe aceeasi lungime de unda cu noi. Cantecul nostru s-a apropiat de final, Directia fiind urmatoarea la rand. N-am apucat sa ne dam jos de pe scena, ca Marian, ne-a obligat sa facem cale intoarsa, anuntant publicului prima colaborare, live, on-stage, a Directiei si Ca$$ei. N-are sens sa spun ce a iesit, spun doar ce am simtit noi. O cantare memorabila.
Ei, acum revenind la weekendul trecut, petrecerea companiei ne-a adus din nou impreuna. Avand ocazia sa stau in spatele lor, in timpul concertului, am putut sa ii privesc mai de-aproape, sa imi dau seama care e magia trupei. Pot folosi cuvantu asta, pentru ca, nedeclarandu-ne fani ai erosului popular transpus in cantece pop-rock, am devenit fanii Directiei 5. Da, chiar d
