In acest an, la 22 februarie, Paul Neagu ar fi implinit 70 de ani. Nu stiu ce se va intimpla la Bucuresti sau la Timisoara cu acest prilej, dar imi amintesc de catalogul realizat de catre The Scottish Sculpture Trust din Edinburgh, Peacock Printmakers si The Richard Demarco Gallery, cind Paul Neagu implinea 50 de ani. Expozitia organizata atunci prezenta o selectie din rezultatele unei perioade de 20 de ani de creatie, in care Paul Neagu a realizat peste 18 sculpturi, aproximativ 300 de desene, 45 de picturi – toate vorbind despre demersul sau artistic implinit prin cele Noua statiuni catalitice, ce exprima sinteza cercetarilor sale.
Paul Neagu reprezinta in arta romaneasca un destin ce nu este singular. Dupa studii facute la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucuresti, se stabileste in anul 1970 in Scotia, iar apoi la Londra, unde si moare. In studiul scris pentru catalogul expozitiei 60 de ani de sculptura britanica, deschisa la Muzeul National de Arta al Romaniei in anul 2006, Tim Marlow remarca: „prezenta romanului Paul Neagu in universul artei britanice este de cea mai mare importanta“. Acum este momentul sa ne punem intrebarea cit de mult am facut noi pentru „recuperarea“ in cultura noastra contemporana a unui artist de talia lui Paul Neagu.
Dupa anii ’90, Paul Neagu revine de mai multe ori in tara, isi achizitioneaza o casa linga Curtea de Arges, deschide o serie de expozitii in citeva mari orase, culminind in 1994 cu o mare expozitie la Muzeul National de Arta al Romaniei, prilej cu care efectueaza si o importanta donatie de lucrari. In 1997 este instalata in Piata Charles de Gaulle din Bucuresti lucrarea Crucea secolului, un monument realizat in bronz, iar la Timisoara, in 1999, este amplasat monumentul Crucificarea, din otel inoxidabil.
Un alt moment important in cunoasterea si intelegerea programului art
