Observator cultural gazduieste in paginile sale un proiect pe cit de important, pe atit de original: Restitutio Benjamin Fondane. Si, as adauga, curajos. Un „saptaminal de informatie si analiza culturala“ isi asuma un risc, cind aceasta din urma devine prea complexa (purtind asupra unei opere filozofice) si se prelungeste prea mult in timp. Dar cum ar fi putut refuza revista sa aduca la cunostinta publicului un autor, prezentat in introducerea proiectului lansat de Luiza Palanciuc si Mihai Sora ca fiind unul de exceptie: „ne aflam, prin Fondane, in centrul gindirii fiintei umane despre sine si soarta ei in lume“.

Bine a facut, deci, revista, cind a decis sa sustina aceasta initiativa de recuperare a operei unui poet si filozof, care a fost roman in aceeasi masura in care a fost si francez. Mihai Sora a repetat de multe ori chemarea de a restitui culturii romane opera lui Fondane-Fundoianu: „triadei Eliade, Ionescu, Cioran trebuie sa i se adauge si Benjamin Fondane“. Exista insa o diferenta intre „a restitui“ si „a recupera“: restituim ceva ce apartine cuiva, dar care a fost instrainat, aflindu-se temporar in posesia altcuiva. Recuperam o opera uitata (neglijata?) sau un obiect abandonat o vreme, atunci cind ne dam seama ca este important, ca ne poate fi de folos. Este oare necesar sa facem aceste distinctii in contextul restituirii/recuperarii lui Fondane (sau a celorlalti membri ai „triadei“ mentionate, care in acest fel ar deveni o „tetrada“)?

Nu mi-as fi pus probabil intrebarea, daca nu s-ar fi iscat un mic conflict in jurul acestei initiative: echipa Palanciuc-Sora lucreaza impreuna cu Editura clujeana Limes la traducerea operei franceze a lui Fondane, in timp ce Mircea Martin a lansat, la Editura Art, initiativa publicarii operei complete a lui Fundoianu-Fondane. Cind si-a facut cunoscuta, in urma cu citiva ani, la Peyresq, intentia de a publi