Lucian Postu Nu cu mult timp in urma, euro-parlamentarul Mihaela Popa a organizat cateva actiuni a caror tema a fost una extrem de actuala: situatia minoritatii rome. Dezbateri la Iasi, vizite la Ciurea, declaratii de presa, pe scurt, tot tacamul de baza al unor asemenea evenimente. Adica, una peste alta, cateva puncte care "dau" bine in agenda unui parlamentar european. In ciuda acestei evaluari pozitive, cred, totusi, ca proaspatul euro-parlamentar iesean si-a ales o tinta usor gresita. Si asta nu fiindca problema romilor din Ciurea n-ar fi una importanta. Ci fiindca, din punct de vedere politic, partidul Mihaelei Popa are o problema veche, jenanta si cu mult mai serioasa: tigania din cadrul filialei iesene a Partidului Democrat-Liberal.
E o tiganie in care, evident, nu amprenta etnica e cea vizata, desi principalul ei reprezentant, acordeonisulCostica Serban, pare un demn urmas al satrelor de alta data. Demn, desigur, din perspectiva staborului ancestral, si nu din punctul de vedere al unui partid politic modern si european. Celor care imi vor reprosa ca ii acord prea mare importanta unui personaj ca Serban le voi raspunde cu o intrebare: nu vi se pare bizar ca, de atata amar de vreme, unul ca Serban a fost "gatul" fara de care nici un "cap" n-a miscat in filiala ieseana a acestui partid? Nu vi se pare jenant spre sinistru ca din fruntea acestei filiale au plecat Vasiliu, Baciu, Mogos, dar a ramas mereu, ca sef de stat-major, acest caprar sub-mediocru, agresiv si penibil? Si asta la Iasi, "capitala culturii", "orasul-universitate" etc etc. Cu un asemenea personaj aflat mereu in capul mesei nu-i de mirare ca oamenii valorosi au fugit din partid, scuipand in san. Ca sedintele au ajuns un teatru suburban, cu tipete, injuraturi sau chiar trosneli de maidan.
Ca actiunile politice se fac sub sloganul foto de litoral "Colorata, maine-i gata
