Kosovo este socotit un teritoriu sfant de catre sarbii care pentru aceasta regiune au dus o faimoasa batalie impotriva Islamului la 1389 si care au transformat-o intr-un sanctuar in aer liber, plin de biserici si manastiri ortodoxe prestigioase. Pe acest fundal, dupa ce ultimii ani au ajuns sa ne obisnuiasca tot mai mult cu chemarile unora dintre imamii musulmani si ale anumitor lideri extremisti la razboiul sfant in numele profetului, independenta kosovara recent afirmata de albanezi a facut ca prin lumea crestin-rasariteana sa traverseze un frison ce parea amortit: chemarea la cruciada ortodoxa.

Abia intors din turneul sau american, episcopul Artemie de Ras-Prizren si Kosovo-Metohia spunea, in cuvantul sau din 12 februarie 2008, intitulat apocaliptic Cel din urma indemn – un minut inainte de ceasul al doisprezecelea: "… Cu ajutorul Sfantului Cneaz Lazar trebuie sa urmam pilda lui, precum si nenumaratele pilde ale sfintilor Sarbi de-Hristos-iubitori si ale inaintasilor nostri, care intotdeauna au ales Imparatia Cerurilor, si nu pe cea pamanteasca. Lupta noastra nu este numai o lupta pentru dreptate, pentru interese nationale, nici nu este numai o lupta armata, ci mai presus de toate este o lupta duhovniceasca. si cu ajutorul lui Hristos, al Preacuratei Sale Maici – de-Dumnezeu-nascatoare, al Sfantului Ioan Inainte-mergatorul si Botezatorul si al tuturor sfintilor, vom birui…"

Apelul nu se adreseaza, cum s-ar putea crede, doar sarbilor, caci in el se spune explicit: "Sa invitam Rusia si alte tari sa trimita armata in Serbia si sa trimita voluntari pentru a ne ajuta in lupta noastra dreapta". Chemarea ortodocsilor sub drapel se face, fara nici un pic de ambiguitate, in numele ideii crestine, a fratiei ortodoxe, a confruntarii sfinte cu Anticristul.

Pentru romani, aceste cuvinte, traduse cu promptitudine si postate deja pe cateva site