Autismul este o tulburare neurologică gravă, care survine în primii trei ani de viaţă, se manifestă prin izolare şi retragere socială şi limitează în mod considerabil comunicarea şi relaţionarea. Copiii cu autism nu pot înţelege stările celorlalţi, motiv pentru care au dificultăţi în a se exprima, fie prin cuvinte, fie prin gesturi sau expresii faciale. Autismul debutează, în general, înaintea vârstei de 30 de luni şi îndeosebi, înainte de un an. Dacă în primele luni de viaţă copilul autist are un comportament normal, treptat el îşi pierde interesul faţă de mediul în care trăieşte. Închiderea în sine este tipică pentru copilul cu autism. El răspunde din ce în ce mai puţin la stimulii exteriori şi nici măcar prezenţa părinţilor nu declanşează vreo reacţie.

Unic în felul lui

Copiii cu autism sunt uneori foarte sensibili şi pot reacţiona puternic la sunete, atingeri, mirosuri sau imagini. Nu degeaba persoanele din jurul lor îi consideră speciali, aceştia având un comportament total imprevizibil. Pot avea mişcări stereotipe (legănare, răsucirea mâinii), se pot ataşa exagerat de obiecte sau pot să se opună efectuării de schimbări în rutina lor. Simpla mutare a unui obiect poate să dea naştere unei crize emoţionale puternice. Uneori, autiştii au un comportament agresiv sau automutilant. Numeroşi copii cu autism prezintă un retard mental, în timp ce alţii au un coeficient de inteligenţă peste medie. Spre deosebire de retardul mental, caracterizat printr-un nivel de dezvoltare echilibrat, copiii cu autism au un nivel de dezvoltare inegal - ei pot avea deficienţe în unele domenii, în special în capacitatea de comunicare şi relaţionare, dar au aptitudini deosebite în alte domenii cum ar fi desenul, muzica, matematica şi au o capacitate excepţională de memorare. Din acest motiv, unii dintre ei au rezultate peste medie la testele de inteligenţă nonverbale. @