Într-una din mărturisirile sale publice, apărute în presă, Mircea Cărtărescu divulga acribia cu care lucrează asupra textului, întrevăzînd în el o oglindă care să-i reflecte cu maximă fidelitate propriul chip. Mi-am propus, animată de metafora oglinzii, să reţin cîteva din imaginile prin care presa germană a încercat să-şi introducă şi familiarizeze cititorii cu opera şi universul real şi imaginar al scriitorului Mircea Cărtărescu. Ocazia mi-a oferit-o recenta apariţie în traducere germană a unor eseuri semnate de scriitorul român, sub titlul Europa are forma creierului meu, editată în germană de Academia Schloss Solitude.
Important mi se pare că atît apariţia, în sfîrşit, a primului volum din trilogia Orbitor, sub titlul Die Wissenden ("Ştiutorii", tradus de Gerhard Csejka) la Editura Zslonay, anunţata lansare la Editura Suhrkamp, în martie, a cărţii de succes De ce iubim femeile (tradusă deja în mai multe limbi), cît şi numeroasele articole apărute în presa germană, inclusiv interviurile date de autor se înscriu nu neapărat în ciclul unei "recuperări" strict necesare, de către Occident, a literaturii est-europene ci reprezintă un real cîştig estetic şi intelectual, o întregire a cartografiei literare a continentului.
Nu mai puţin demn de atenţie este efortul făcut de cronicarii literari din spaţiul lingvistic german de a desluşi componentele şi originile impetuoasei creativităţi a lui Mircea Cărtărescu, de a stabili filiaţii cu marii autori ai literaturii universale fără a-l putea prinde totuşi pe scriitorul român în plasa unei genealogii definitive.
"Un Proust de la bloc" titra "Der Spiegel" cronica la primul volum din trilogia Orbitor, salutînd ocazia oferită cititorilor germani de a lua în sfîrşit contact cu opera "celui mai mare scriitor român contemporan". "Cînd nebunia este zilnică, ce loc îi mai rămîne literaturii?" se întreabă recenzent
