Cornel Dinu spune că, în contextul actual, Cupa României Timişoreana rămîne singurul obiectiv realizabil
- Domnule Dinu, e greu să rezişti ca antrenor la Dinamo?
- E greu nu numai la Dinamo, dar, în general, în fiecare vestiar şi pe băncile tehnice actuale ale fotbalului nostru. O dovadă în acest sens sînt schimbările masive ce s-au efectuat în ultimii ani chiar în primele etape sau, şi mai surprinzător, la echipe de prestigiu, cu cîteva zile înainte de primul fluier oficial al sezoanelor. Fără a mai explica de ce, pentru că nu pot exista cauze reale, se confirmă ceea ce se ştie de mult: «Ca la noi, la nimeni!». Eu mai spun doar atît: avem mai mulţi suporteri-conducători decît, aşa cum ar fi obligatoriu, necesar, conducători-suporteri.
- Cît de mult au afectat schimbările de pe banca tehnică evoluţiile lui Dinamo?
- Schimbările succesive, uneori şi patru sau cinci într-un an competiţional, rup şi leagă mai mult decît îndoielnic conceptul complex de pregătire la care sînt supuşi jucătorii.
- Vă gîndiţi să rămîneţi în fruntea staff-ului tehnic şi în sezonul viitor?
- Vedeţi, şi în această privinţă confuzia este mare, chiar dureroasă. Nici nu mai are sens să precizez cine o perpetuează. Eu am preluat prerogativele funcţiei de director tehnic. Şi constat şi eu, şi cei care mai ştiu, că atribuţiile acestei îndatoriri în cadrul unei echipe de performanţă din fotbalul nostru nu sînt cunoscute. De aceea, precizez: directorul tehnic este un partener de consultare al team-workului. El stabileşte, în principal, componenţa vestiarului, deci a lotului echipei. Şi cîte sînt de făcut în acest sens şi cîtă responsabilitate!
- Vă afectează discuţiile legate de posibilii pretendenţi pe banca tehnică?
- Sînt cu totul anormale şi nu se petrec doar la Dinamo. Pentru că perpetuîndu-le cu atîta inconştienţă, cu adevărat
