- Editorial - nr. 37 / 22 Februarie, 2008 Traitori aici, in Gradina Maicii Domnului, unde inaintemergatorii nostri, fauritori ai istoriei si pastratori ai limbii, au luptat prin transeele jertfei in marea viforelor vietii, pentru dainuirea noastra, nu o data situati sub semnul fatalitatii, noi, romanii, am invatat suferinta rabdarii si, de multe ori, tacerea intelepciunii. Viata inaintasilor s-a situat _ dupa o expresie a istoricului Ioan Lupas _ sub semnul celor trei stalpi sustinatori ai unui neam: limba, legea si mosia. Trei puteri care confera dainuire vetrei noastre stramosesti, mai mereu aflata sub viscolele vremurilor si amenintarile urgiilor. Limba este viata neamului nostru, este candela dainuirii unui popor. Legea stramoseasca, cu tot ce ea cuprinde, este taria noastra. Mosia este zid de aparare impotriva poftelor straine, impotriva gandului negru si a poftelor stirbirii pamantului stramosesc, dar si izvor al drepturilor noastre. De fiecare data cand, sub dangatul clopotelor venind dinspre adancurile radacinilor si dinspre asezamantul legii parintilor, mosilor si stramosilor nostri, puterea limbii, a legii si a mosiei a fost amenintata, zid si val s-au facut romanii pentru ca harta graiului nostru si hotarul mosiei sa nu fie mai mici decat ale limbii in avanpostul latinitatii insulei, care suntem, din oceanul slav. Tara, cu obiceiurile, cu limba, cu trecutul si, deopotriva, cu invatamintele istoriei, cenusa inaintasilor care "creeaza patria", unitatea de neam, toate sunt componente ale specificului national. Sunt doar cateva argumente care il determinau pe un inaintas sa ne indemne: "Iubeste-ti limba si apara-ti neamul!". Intr-o vreme a cultivarii pecinginii manelelor, a tiganirii Romaniei, in care este amenintata adevarata cultura a noastra prin promovarea "valorilor" subculturale care ridica jegul de azi la rang de "efigie", cand, din cauza mitocanizarii