Printre cei care au avut şansa de-a se afla în preajma lui George Enescu, Pia Radu (1891-1983) deţine un loc privilegiat. Fiica de ţărani de la Hurdugi (fostul judeţ Fălciu), după ce se instruise la Huşi, într-o şcoală particulară de menaj care pregătea personal pentru casele boiereşti, a trăit, din 1912, la Tescani, în vechea familie a Rosetteştilor. Fire devotată şi destoinică, tânăra deveni în scurtă vreme persoana de încredere a casei pe care o va sluji exemplar de-a lungul mai multor generaţii, de la veterana Alice Rosetti Tescanu, la fiii, nepoţii şi strănepoţii acesteia. Înţelegătoare şi discretă, ascultând pe fiecare, le cunoştea tuturor păsurile, iar pentru că vorbea numai ce, cum, cât, când şi unde trebuie, lăsa celorlalţi speranţa că, tocmai ea, ştiind cam totul despre toţi, ar putea scoate pe mulţi din dificultate. De aceea îi veneau apeluri din toate părţile. Vreme de şaptezeci de ani s-a mişcat printre solicitanţi, trăindu-le intens bucuriile şi prea multele drame, întâmpinându-i cu sfaturi şi soluţii sau reprezentându-i în momente importante şi situaţii dificile, într-o lume de tot felul, cu oameni de rând şi mari personalităţi.
În martie 1914, însoţind-o pe Alice Rosetti prin Europa, îl văzu prima oară pe Enescu, într-un concert, la Lausanne. Curând acesta deveni şi pentru ea unul din familie. Momente de ceremonial din existenţa la Curtea Mare, (treburile gospodăreşti, primirea şi găzduirea multor oaspeţi, corespondenţa, audiţiile muzicale, cititul, sărbătorile creştineşti, ieşirile-n ţară şi călătoriile-n străinătate i se potriveau aşa de bine, că le va prelungi, la proporţii restrânse, în viaţa ei particulară. Dedicându-se altora, nu se mai căsători. Îşi aduse la Tescani mama şi pe fratele Pintilie ca învăţător în sat, poet şi, după studiile universitare, profesor de liceu la Bacău, unde va publica volumul Poezii (1940).Îşi sprijini nepoţii de
