- Sportiv - nr. 37 / 22 Februarie, 2008 Venit la Targu-Mures, impreuna cu familia, de prin partile comunei Raciu, pe cand era de vreo 9 ani, avea sa devina un cunoscut fotbalist, un sportiv cu state de plata mai ales in esalonul al treilea al sportului rege de la noi. M-am intalnit inopinant cu el, cu Emil Borsa (foto), insa nu am putut rata prilejulde a nota cateva repere ale discutiei noastre. - Emile, ce iti amintesti, cum a inceput totul? - Dupa venire noastra la Targu-Mures, am inceput sa frecventez cursurile Scolilor Generale Nr. 3 si 5, cum se numeau pe atunci, dupa care am continuat cu Liceul Electromures, pe care l-am absolvit in 1987. In paralel cu scoala, am inceput sa joc si fotbal. La inceput nu in cadru organizat, apoi, pe la 12 ani, ca junior la Electromures. - Cine ti-a fost primul antrenor? - Regretatul Ujfalvi Ferenc, om de mare omenie si aleasa tinuta morala, el reusind sa adanceasca samburele fotbalului in multi copii mureseni. - Si cum ai facut pasul spre fotbalul mare? - Pe la 16 ani am fost promovat la TCMERIC, formatie care activa la nivel judetean si la care l-am avut antrenor pe Sorin Istrate. Domnia sa mi-a deschis portile Diviziei C, trimitandu-ma sa joc la AS Metalotehnica. Acolo am evoluat cam doi ani sub bagheta lui Sikó Arpád si Miki Nagyi, dupa care a sunat goarna militara si a trebuit sa raspund prezent la stagiul militar. Nu m-am lasat de fotbal nici in timpul cataniei, pentru ca am avut sansa sa fiu la Timisoara si sa joc pentru ASA Bega, echipa tot de Divizia C. - Si, cand ai terminat armata, te-ai intors acasa… - Da, m-am intors in toamna lui 1991, dupa care am fost cooptat la echipa Gazului Metan pregatita de domnul Mircea Ronea. Rand pe rand, aici i-am avut antrenori pe Emil Bungardean sau pe Florea Ispir, cu cel din urma echipa reusind sa promoveze in Divizia C. - Care au fost colegii de echipa care ti-au fost si cei