Recunoscut prin traditie ca vechi centru al reactiunii conservatoare, Iasiul a jucat un rol privilegiat in cristalizarea destinului de scriitor al lui E. Lovinescu, ideologul liberal si criticul caruia literatura noastra ii datoreaza intr-o masura considerabila deschiderea catre modernitate.
Intr-adevar, tocmai mediul acesta provincial, evocat cu infiorata evlavie in paginile memorialistice tarzii, se pare ca a fost principalul catalizator, factorul esential in descoperirea vocatiei artistice. Faptul nu se datoreaza, dupa cum s-ar putea crede, prestigiului de fosta capitala culturala al urbei. Din amintirile consemnate la senectute aflam ca nu atat oamenii sau monumentele istorice i-au retinut atentia tanarului pornit sa cucereasca gloria literara, cat atmosfera, farmecul melancolic al locurilor impregnate parca de cine stie ce nuanta subtila, narcotizanta, indemnand la visare.
Asa se face ca, elev la Liceul Internat (astazi, Colegiul National "Costache Negruzzi", cladire monumentala, amplasata in vecinatatea Universitatii), viitorul critic nu traieste decat experiente negative: profesori obtuzi, regim cazon, mediocritate, succese facile, dezgust de lume si sine, singuratate. Momentele de fericire i le procura numai plimbarile, prin Copou, pe la manastiri, la Galata si Cetatuia, prin padurea din jurul Socolei, pe la Rapa Galbena sau aiurea. Ca atare, in anii de formare Lovinescu nu iese din obisnuit, e la fel de timid ca atatia altii, sensibil la fiecare stimul venit din afara, si totodata cufundat in propria reverie, indiferent la tot ceea ce nu raspunde fiintei sale interioare. Pana aici, nimic deosebit: emotiile resimtite par a se explica, aproape exclusiv, prin psihologia varstei, care proiecteaza asupra imprejurarilor o lumina subiectiva. Orasul devine de fapt un pretext minunat pentru a vorbi despre sine fara a cadea in ridicolul inevitabil al