Se pare că reclamele pentru produsele de îngrijire a părului pot fi chiar mai banale şi mai artificiale decît cele pentru detergenţi. În ultima vreme, în mesajele publicitare pentru diferite tipuri de şampoane, scalpul este cuvîntul-cheie. Scalpul trebuie să fie (sau mai bine zis să devină, cu ajutorul unui anumit şampon) echilibrat: "cînd scalpul meu este echilibrat, părul meu este liber şi fără mătreaţă"; "un scalp echilibrat oferit de noua colecţie..." etc. Un profesionist, ni se explică, ştie care este "diferenţa dintre scalpul unei femei şi scalpul unui bărbat". Evident, termenul scalp apare în textele publicitare în primul rînd ca manifestare a uneia dintre cele mai răspîndite strategii persuasive: de invocare a autorităţii ştiinţifice. Se presupune că folosirea unui limbaj tehnic, de specialitate (în cazul dat - medical) conferă garanţii de seriozitate şi cîştigă încrederea publicului. În acelaşi scop, de altfel, sînt folosite cifrele, procentele necontrolabile ("cu 50% mai strălucitor") care compensează slăbiciunile de raţionament (conform cărora, de pildă, părul fără mătreaţă conferă omului libertate de mişcare: astfel, "viaţa e lipsită de inhibiţii, iar tu eşti 100% liber să te apropii").

Evocarea insistentă a scalpului mi se pare totuşi neinspirată, pentru că riscă să trezească asocieri profund dezagreabile. E posibil ca o parte din public să fi întîlnit prima oară substantivul scalp sau verbul a scalpa în cărţile sau filmele cu indieni. Nu e vorba doar de conotaţii stilistice şi de percepţii subiective: chiar dicţionarele noastre generale definesc scalpul în termenii unor acţiuni violente: "1. Piele a capului uman împreună cu părul, smulsă de pe craniu în urma unui accident sau desprinsă cu un instrument ascuţit 2. Scalpare" (DEX). La rîndul său, verbul a scalpa e definit ca "a desprinde, a jupui pielea craniului uman, a lua scalpul cuiva" (DEX). A