Vlad HogeaA Ca om implicat in viata publica, de un numar de ani, am fost si raman profund preocupat de situatia sistemului sanitar din Romania. Opinia mea, ca deputat conservator, dar si ca simplu contribuabil, este urmatoarea: pachetul legislativ privind reforma in sanatate cuprinde o serie de schimbari care fie intra in discordanta flagranta cu realitatea acestui domeniu, fie sunt greu de implementat si de asimilat de catre factorii de decizie si responsabilii direct implicati. Iata de ce sunt prioritare masuri precum: eradicarea coruptiei din sistemul sanitar, corijarea managementului defectuos al unitatilor sanitare, dar si gasirea de solutii de finantare pentru renovarea si retehnologizarea spitalelor.
La inceputul saptamanii trecute, i-am adresat o interpelare parlamentara d-lui Eugen Nicolaescu, ministrul Sanatatii Publice, pe tema cazurilor de malpraxis din spitalele romanesti. Pornind de la un exemplu concret, mediatizat de televiziunile si ziarele centrale - cel al micutei Miruna Florea, am ajuns si la chestiunea de ordin general: "Ce politici pe termen mediu si lung are in vedere Ministerul Sanatatii Publice pentru limitarea cazurilor de malpraxis!" Pentru ca este mai usor sa previi decat sa combati, iar asigurarea de malpraxis pe care o poate face personalul medical are, dupa stiinta noastra, efecte contrare. Mai precis, firmele de asigurari castiga sume exorbitante, dar la victime banii ajung rar si in cuantumuri mici.
Iata de ce, ingrijorat fiind de criza profunda a sanatatii romanesti, solicit atat factorilor guvernamentali, cat si celor din administratia locala, sa ia masurile care se impun pentru remedierea situatiei, in cel mai scurt timp. Un popor bolnav nu poate ajunge nici la performanta economica, nici la prosperitate, nici la dezvoltare durabila. Paturile de scanduri din spitalele Romaniei trebuie sa dispara, iar
