11 metri de poartă. Pulsul creşte. “Golul e pentru tine, tată!”. Guriţă fixează mingea, iar gîndul îi zboară. Prima plimbare în parc cu tata, prima minge de fotbal cumpărată. Berea băută împreună, şuetele despre fotbal, emoţia din ziua în care i-a prezentat viitoarea soţie. Privirea e îndreptată spre cer, pumnii ridicaţi. “Ştiu că ai fi vrut să joc, tată. Tu m-ai făcut puternic. Aş fi vrut să petrec mai mult timp cu tine, să mă întorc la Timişoara. De ce nu m-ai aşteptat?”. Din nou mingea. Printre lacrimi, balonul aduce cu o inimă.

Fotbalul cere sacrificii, ce cinic sună acum acest clişeu! Cosmin Contra a aflat cu cîteva ore de startul partidei Getafe - AEK Atena că părintele său, bolnav de cancer, a decedat. “Mister, eu vreau să joc”, i-a spus lui Michael Laudrup. Şi a fost omul meciului. Un gol, pase de gol, caracter.

Un român a fost ovaţionat de un stadion întreg în Spania. N-a fost doar compasiune, a fost şi respectul fanilor pentru curajul şi profesionalismul lui Contra. Românii pot fi şi aşa. Dedicaţi, serioşi, fideli. Cosmin a emoţionat Spania, prin omagiul adus părintelui său pe terenul de joc. “Fotbalul nu e o chestiune de viaţă şi de moarte. E mai mult decît atît”, spunea Bill Shankly, fostul manager al lui Liverpool. Contra ştie asta.

11 metri de poartă. Pulsul creşte. “Golul e pentru tine, tată!”. Guriţă fixează mingea, iar gîndul îi zboară. Prima plimbare în parc cu tata, prima minge de fotbal cumpărată. Berea băută împreună, şuetele despre fotbal, emoţia din ziua în care i-a prezentat viitoarea soţie. Privirea e îndreptată spre cer, pumnii ridicaţi. “Ştiu că ai fi vrut să joc, tată. Tu m-ai făcut puternic. Aş fi vrut să petrec mai mult timp cu tine, să mă întorc la Timişoara. De ce nu m-ai aşteptat?”. Din nou mingea. Printre lacrimi, balonul aduce cu o inimă.

Fotbalul cere sacrificii, ce cinic sună acum acest clişeu! Cosmin Cont