DAN C. MIHĂILESCU: "De patru decenii încoace, Cornel Ungureanu străbate de-a lungul şi de-a latul literatura română." Sursa: Sorin Antonescu
De patru decenii încoace, Cornel Ungureanu străbate de-a lungul şi de-a latul literatura română. Din redacţia revistei timişorene „Orizont“, lobbyst bănăţean infailibil, trece dezinvolt spre Mitteleuropa, către Budapesta, Belgrad, Praga, Viena şi Berlin, coboară apoi din Bucovina spre Brăila, pune sub lupă sburătorismul şi cerchismul sibian, analizează ce-a mai rămas din junimismul moldav în cafeneaua literară bucureşteană, adulmecă ermetismul din lumea lui Uranus X şi Vasile Lovinescu, scrie cărţi despre Mircea Eliade şi literatura exilului românesc, face geografie literară, atras deopotrivă de mistică şi geopolitică, de balcanism, federalism, psihanaliză.
Nu se putea ca un aşa devorator de texte, contexte şi subtexte literare să nu scrie „Istoria secretă a literaturii române“, fie şi la „rosettiana“ instigare a năstruşnicului poet Alexandru Muşina, patronul Editurii braşovene Aula!
„Secret“ nu va să zică o lucrătură obsedat-conspirativistă, de genul bubulilor lui Pavel Coruţ, care-l asasinează din ordin iudeomasonic pe Eminescu, trăgând în el cu praştia ouă de porumbel, ca nu cumva să compromită cutare machiavelice, regale înţelegeri politice. Nu. Rostul acestui ameţitor amalgam de nume, titluri, epoci, stiluri şi informaţii cvasiconfidenţiale este de a cotrobăi în zonele de penumbră ale istoriei literare, de a risipi ceţurile ce acoperă anumite zone, idei şi destine scriitoriceşti, fie că este vorba de tabuuri etnopsihologice ori sexuale, fie de resentimente religioase, jocuri strategice la două capete, puseuri xenofobe, rasiale sau paricide (în efigie).
Aşa se face că, mergând de la Andrei Şaguna şi Inocenţiu Micu Klein până la Mircea Streinul, Emil Brumaru, Ioan Petru Culi
