Puţine sunt personalităţile culturii italiene din secolul XX care au suscitat atât de multe discuţii, dar care au prezentat şi atâtea aspecte contradictorii cum s-a întâmplat cu Giovanni Papini (1881 - 1956). Intelectual până în măduva oaselor, fără nicio altă preocupare de niciun alt fel, Papini reprezintă unul dintre cele mai incredibile cazuri de conversie - făţişă, manifestă şi nu doar declarată - la credinţă. Din aprigul naţionalist, când apropiat cercurilor fasciste, când voit detaşat de politica mussoliniană, Papini, în jurul anilor '20, devine un fervent catolic, adeseori infirmând chiar ideile pe care le vehiculase anterior.
Tocmai acest parcurs intelectual şi spiritual al unui om de excepţie din prima jumătăte de secol XX italian stă în atenţia lui Alberto Castaldini în volumul Giovanni Papini. La reazione alla modernita (G.P. Reacţia la modernitate), publicat în colecţia "Polinnia" a prestigioasei edituri florentine Leo S.Olschki. Lucrarea reuneşte patru studii publicate anterior în diferite reviste de specialitate. Încadrate de o introducere (Il fedele interprete di un secolo şInterpretul fidel al unui secolţ) şi un epilog (Il corpo del poeta, ovvero l�agonia trasfigurata del Novecento şTrupul poetului sau agonia trasfigurată a secolului XXţ), cele patru eseuri tratează tot atâtea faţete ale personalităţii intelectuale a scriitorului florentin, completând un portret care adesea este conturat doar prin prisma operelor celebre ale sale, Il crepuscolo dei filosofi (Apusul filosofilor, 1906), Un uomo finito (Un om terminat, 1912), Storia di Cristo (Istoria lui Cristos, 1921) sau Gog (1931).
Astfel, primul studiu, La scienza dell'anima (Ştiinţa sufletului) se opreşte asupra interesului acestuia pentru suflet, implicit pentru paranormal, teosofie şi ocultism. Cel de al doilea, Il grande convertito (Marele convertit) aduce în prim plan ataşamentul
