1 ianuarie 1968. De Revelion, m-am culcat la trei şi jumătate, şi am visat scrisă cu bidineaua pe un perete alb abia vopsit deviza lui Leonardo şi peste ea, mare de tot, cifra 8.
Mie îmi place opt. Cifra norocoasă. Este infinitul stând în picioare.
Foarte curios, deviza aşadar... Tenace, înverşunată rigoare, plus cifra norocoasă 8...
îi dădusem telefon la 12 şi jumătate lui Radu Tudoran, care şi el îmi dă din când în când, - el care are doi prieteni, sticla de whiski şi... tiutunul...
Dar de ce... înverşunată rigoare...
Cum?... se referă la Tudoran, care scrie şi în ziua de Anul Nou, numai să-i meargă bine?
înseamnă că 1968 îmi cere să mă aşez serios pe treabă!
Deschisesem ochii pe la vreo şapte. Cu glasurile chefliilor în auz: Ce frumoasă este viaţa, când te-apucă dimineaţa etc.
Pe urmă, trezindu-mă bine de tot, o însoţisem pe Karin până la Catedrala Sf. Iosif, şi care îmi ceruse pe drum ceva mărunţi. Ia te uită cum încep eu anu... - glumisem - va fi un an cu buzunarul deschis. Nu că lăcaşul spre care ne-ndreptam ar fi catolic. Nu. Karin ceruse pentru a da de o rugăciune la Sf. Anton.
Rămân afară. Sunt ortodox. Asta e cum ai fi protestant ori liberal. Numai să n-o conturb pe Karin... Văzând că întârzie, fac câţiva paşi până la Hamparţunian, armeanul, cafegiu. Curios, e deschis. înăuntru, băiatul lui mare, care îi ţine uneori locul, Babis. A răm s de anul nou un client apropiat fără cafea, şi a venit să ia o pungă şi să i-o ducă conului Alec, aşa-l cheamă, un om în vârstă. Şi eu am rămas odată... nu fără cafea,... fără chibrituri -, se întâmplă - zic eu - nu aveam cu ce să aprind focul.
- Ce zi era? mă-ntreabă.
- 23 august, spun, cu bărbia-n jos.
- Eiii! face ca pişcat.
în ziua asta să nu puteţi aprinde focul,... aveţi gaze?
- Am, am, am - bâigui.
Pe acest băiat a
