Prin anii 70, pe c�nd eram elevul unui liceu din Vrancea, profesorii noştri obişnuiau să alcătuiască o echipă şi să ne provoace pe noi, elevii lor, la un meci de volei sau fotbal. Din echipa profesorilor făceau parte: domnul Lefter Vasile, devenit mai t�rziu inspector şcolar �n Vrancea şi pe care poetul Dumitru Ţiganiuc �l cunoaşte foarte bine, domnul Ene Simion, actualul inspector general �n Vrancea, domnul Dumitru Constantin de la care ştiu şi astăzi destulă geografie, domnul Ioan Soare cu care am făcut atletism de performanţă fiindu-mi antrenor ,domnul Ionaşcu şi, din c�nd �n c�nd, domnul Nicolai Brădăţan. Pentru că din c�nd �n c�nd venea prin liceul nostru. Eu am terminat şcolile şi m-am stabilit �n acest minunat colţ de ţară, Botoşani. Domnul Brădăţan s-a căsătorit cu profesoara mea de limbi străine din liceu, domnişoara Oancea, şi s-a stabilit tot �n acest minunat colţ de ţară. Domnul Brădăţan a fost un inspector şcolar care nu se poate uita. A fost inspectorul care a vizitat toate şcolile din judeţ, indiferent de mărimea lor. Mi-l amintesc cum venea pe jos, peste deal, dinspre Zahoreni şi Borolea, apoi la Sarata Basarab şi Hăneşti. Şi cum s-a luptat ( şi a reuşit ) să repartizeze p�nă şi celor mai mici şcoli măcar o minge. Deşi era " de sport", avea o cultură generală vastă care, corelată cu certe calităţi de �ndrumare şi control, era respectat peste tot. De aceea era trimis " pe teren" să rezolve cele mai complicate probleme şi reuşea mereu. Nu se putea ca un astfel de pedagog să nu scrie măcar o carte. "Jocuri didactice �n aer liber", apărută �n 1993, conţine 54 de jocuri care, puse �n practică, " exersează nu numai muşchii elevilor ci şi inteligenţa lor". Cartea este adresată �nvăţătorilor, dar şi profesorilor de sport. Deşi conţine sugestii metodice privind organizarea şi desfăşurarea jocurilor, este suficient loc pentru inventivitate din partea cadrului d