Ma doare in cot (nici acolo, de fapt) de Geoana si de faptul ca a pierdut azi in fata lui Nastase. Geoana a facut pina la urma ce-a putut si cit l-a dus capul ca sa mai schimbe ceva pe ici pe colo prin partid, pe macar o parte din cei uzati/corupti/anchilozati cu altii ceva mai proaspeti. N-a reusit. Recunosc ca mi-ar fi convenit ca Romania sa aiba un partid de stinga cit de cit curatel. Nu l-as fi votat oricum pt ca nu ma regasesc in aceasta zona a spectrului politic. Dar existenta lui ar fi asigurat un echilibru politic din care am fi avut cu totii de cistigat. Eu nu cred in majoritati exaltate de lideri carismatici, fie ei si bine intentionati. Cred ca orice putere are nevoie de o contrapondere sensibil egala. Pentru ca in politica nimeni nu e performant si cit de cit corect daca nu stie ca adversarul e gata sa-i ia locul in caz ca o da in bara sau o face pe nebunul. De aia ma interesa ca PSD sa fi aratat altfel, cu sau fara Geoana.

Dar revenirea lui Nastase pe cai mari (418 voturi din 620 e un scor fabulos) e un fapt mai grav decit ne-am putea imagina. E semn ca in partid s-a reintors spiritul lui 2004. Iar asta ma face sa ma-ntreb cu naduf si ingrijorare: E cumva asta si un semn ca si noi ceilalti ne-votanti si ne-simpatizanti ai PSD am ramas tot pe-acolo, pe la nivelul lui 2004? Nu cumva n-am facut in acesti ultimi trei ani altceva decit sa ne-nvirtim intr-un cerc vicios? Nu cumva, revenirea lui Nastase e de fapt esecul nostru, al tuturor?

Ma mai gindesc. Deocamdata e doar o senzatie. La fel precum cea pe care am avut-o si o mai am adesea auzind pe cite cineva, nu neaparat nostalgic, vorbindu-l de bine pe Ceausescu. Dincolo de indignarea de moment ramin mereu gustul amar al unei infringeri personale.

PS: Poftim fineturi de la fanii finutului Nastase: “bai ziarist mafiot si obraznic, dak mai scrii cva de nastase iti rup capul promit. Stiu und