Azi am avut din nou senzaţia că PSD e tot mai mult un partid de supravieţuitori. Întoarcerea la unanimitatea aparent triumfătoare de la alegerea lui Adrian Năstase ca preşedinte al partidului din urmă cu ani e un semn că Mircea Geoană nu mai are zile multe la conducerea PSD. Dar şi un semn că acest partid a ajuns la capătul resurselor sale. Dacă Adrian Năstase a ajuns salvamarul PSD e limpede că partidul a intrat la apă. Asta nu neapărat din cauza bubelor lui Năstase, care e invitat periodic la DNA, pentru tratament, ci pentru că în acest partid a pătruns în ultimii trei ani o frică patologică de viitor. Prin întoarcerea la omul din Zambaccian şi de la Cornu, PSD recunoaşte că n-a ştiut să crească alţi pui decît pe cei cu care se lăuda fermierul Năstase pe vremea cînd era premier. Iar cel care a orchestrat aria nostalgiei după vechea invincibilitate a partidului e bătrînul Iliescu, care a cîştigat din gros voturi pentru Năstase. Victoria lui de azi s-ar putea să facă din PSD o trupă care va începe să cînte prin cîrciumi de cartier, cu Adrian Năstase în rol de gurist specializat în „Îţi mai aduci aminte, doamnă?” Azi am avut din nou senzaţia că PSD e tot mai mult un partid de supravieţuitori. Întoarcerea la unanimitatea aparent triumfătoare de la alegerea lui Adrian Năstase ca preşedinte al partidului din urmă cu ani e un semn că Mircea Geoană nu mai are zile multe la conducerea PSD. Dar şi un semn că acest partid a ajuns la capătul resurselor sale. Dacă Adrian Năstase a ajuns salvamarul PSD e limpede că partidul a intrat la apă. Asta nu neapărat din cauza bubelor lui Năstase, care e invitat periodic la DNA, pentru tratament, ci pentru că în acest partid a pătruns în ultimii trei ani o frică patologică de viitor. Prin întoarcerea la omul din Zambaccian şi de la Cornu, PSD recunoaşte că n-a ştiut să crească alţi pui decît pe cei cu care se lăuda fermierul Năstase