Pavajul pe care au călcat morţii, clanţele pe care a apăsat mîna lor, ferestrele de pervazul cărora s-au sprijinit pentru a privi afară, treptele pe care le-au urcat cu bucurie ori cu îngrijorare, toate se nimicesc, din lăcomia noilor stăpîni ai oraşului. E ca un război de succesiune, social, nu etnic. Primele semne ale înfrîngerii le-am văzut în cimitirul Bellu, cu înlocuirea unor vechi pietre de mormînt. Acum, demolările menite să facă loc unor imobile de raport au luat o viteză cu care aceste semnalări nu mai pot ţine pasul.
Totuşi, nu lipsesc încercările de a rezista curentului. Tot ziarul Gândul, care a început să supravegheze asaltul contra clădirilor vechi, anunţă (28 ianuarie) că, la Primăria Capitalei, există un studiu, pregătit de specialişti de la Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu", pentru a întregi lista monumentelor istorice. Această listă a apărut în Monitorul Oficial, dar e şi incompletă, şi prea puţin cunoscută. De aceea, la Direcţia Monumentelor din Ministerul Culturii se primesc telefoane de la diverse notariate, care întreabă dacă o casă din Bucureşti este monument istoric, ceea ce ar interzice dărîmarea ei. Bine că întreabă... cîteodată!
Studiul întocmit de arhitecţi a împărţit cazurile examinate în trei grade de protecţie. Clădirile înscrise cu gradul I nu pot fi demolate, sacrificarea este admisă doar pentru gradul III, gradul II rămînînd să fie discutat. Studiul a avut în vedere mai ales zona de nord a Capitalei, cea mai ameninţată: B-dul Mircea Eliade, cartierul Aviatorilor şi Şoseaua Nordului, precum şi, de partea cealaltă a Metohului Mănăstirii Caşin, încă un păienjeniş de străzi. Oricum, dată fiind extinderea tîrzie a oraşului spre nord, mă aştept doar la imobile din perioada interbelică. Mai este inclusă Vatra Luminoasă, ca teren de experienţă pentru arhitectura modernistă din epoca lui Carol al II-lea. În sfîrşit, a
