Două fire roşii se încurcă în dezbaterea politică din zilele astea despre Kosovo. Primul: statul e unitar, indivizibil etc. Statul, ţineţi minte cuvîntul ăsta, că îl vom mai folosi. Al doilea fir roşu din gura analiştilor (80% lemn, 20% poliester) e ăla cu rezolvarea 100% a problemelor naţionale. E chiar un citat cu aproximaţie, dintr-un discurs al preşedintelui. Şi aproximaţia nu se referă la cifră. Sută la sută rămîne. Chelner, să mai vină un rînd de vorbe mari!
Am mai văzut aşa ceva. Am mai văzut bărbaţi povestind despre cît de fericite sînt nevestele. Am mai văzut firme de IT lăudîndu-se cu programe care te scapă
integral de viruşi. Am mai văzut clinici în China povestind pe net cum vindecă de cancer şi scleroză în acelaşi timp. 100% a avut şi tovarăşul Kim Ir Sen, la ultimele alegeri de dinainte de deces.
Din păcate pentru domnul Băsescu, pe care altminteri îl înţeleg ca om politic, ceea ce lipseşte din acest sută la sută e respectul. Tocmai respectul datorat minorităţilor, pe care nimeni nu le-a întrebat. Dacă cineva ar trebui să vorbească cu atîta certitudine, acela ar trebui să fie un ungur, nu un român, şi în nici un caz şeful statului. "V-am rezolvat problema" e semnul sigur al autorităţii, nu al rezolvării. Ungurul, care nu e domnul Marko Bela (deja politician de Bucureşti), ci locuitorul din Harghita şi Covasna, Cluj sau Oradea, el trebuie să spună dacă e fericit. Şi da, dragi români, dreptul lui la fericire e important. La fel de important ca al nostru. Pentru că, am uitat să vă spun, pe lîngă cip-urile pe care trebuie să le băgăm în măgari, c-aşa ne obligă Uniunea Europeană, trebuie să şi scoatem ceva din ceilalţi măgari, cei care umblă în două picioare. Şi anume, naţionalismul ăsta tîmp, din care s-au fabricat toate războaiele şi o mulţime de păci neplăcute pentru toată lumea. Dar bineînţeles că nu despre asta e vorba într-o ţară
