În volumul Cenzura în teatru. Documente, 1948-1989 (coordonator Liviu Maliţa, Editura Efes, 2006) se găseşte acest REFERAT al "Direcţiei generale pentru presă şi tipărituri, serviciul artă", datat 18-19 martie 1968, ştampilat "confidenţial" şi semnat indescifrabil.
Un scurt program de bossanove - piesă în 3 acte de Radu Cosaşu - trimisă de C.S.C.A. pentru repertoriul Teatrului "Matei Millo" din Timişoara. Acţiunea piesei începe cu aproximaţie în anii 1947-1948 şi se termină după 10-15 ani.
Doi foşti îndrăgostiţi - Maria Procopiu şi Sergiu Levescu - se reîntîlnesc la bătrîneţe şi hotărăsc să se căsătorească. Planurile lor se izbesc însă de o realitate ostilă şi neaşteptată: Sergiu Levescu are o fiică - Simona - studentă la arte plastice, crescută în cultul fratelui ei Mihai Levescu, poet care s-a sinucis din motive misterioase la 26 august 1944. Poezia acestuia - raportată la gestul sinuciderii şi judecată prin prisma unor principii rigide şi dogmatice - este decretată de critica oficială drept mistică, reacţionară şi dăunătoare; şi cum Simona se face vinovată de propagarea ilegală a acestei poezii în cercurile studenţeşti, este exmatriculată din facultate.
Promotorul acestei acţiuni nu este însă altul decît Sorin Procopiu, iubitul Simonei şi totodată nepotul pe care îl creşte Maria Procopiu, un tînăr în plină ascensiune politică, îmbibat pînă la măduva oaselor de principii "revoluţionare" dogmatice şi inflexibile.
În consecinţă, sfîşiaţi de sentimentele care îi leagă în ciuda tuturor obstacolelor politice şi totodată inamici ireductibili, Sorin şi Simona interzic celor doi bătrîni dreptul la fericire, obligîndu-i să se despartă pentru cinci ani: Sorin pleacă la Praga însoţit de Maria, într-o funcţie importantă după toate aparenţele, iar Simona rămîne în ţară împreună cu tatăl ei cîştigînd printr-o muncă îndîrjită un mare renume artistic.
