Titus Ceia Ajutorul pe care il dai cuiva care trece prin momente dificile te poate plasa in zonele din ce in ce mai rarefiate ale omeniei. Cu o conditie insa. O conditie simpla, dar absolut necesara. Sa nu fie pe-aproape nimeni care opereaza cu bugete, taxe, impozite, accize. Sa nu vada nici un specialist in fiscalitate cum, din senin, ceva cuantificabil in valuta forte incepe sa se miste necontrolat prin societate. In caz contrar, ai dat de dracu`. Si dai de dracu', pentru ca de obicei bugetele sunt gaurite. Iar gaurile din bugete sunt niste adevarate aspiratoare. Actioneaza ca un vartej. Te atrag cu voluptate spre adancimi, iti scot cu forta pana si maruntisul din buzunare, te lasa mut, gol si livid.
Este ca suna a poveste de groaza? Paul Pacuraru spune ca nu. Dupa el, a lua douazecisinoua de procente din costul sicriului primit de pomana ar fi singura optiune a omenirii in drum spre normalitate. Ca sa nu sufere nimeni prea mult, nouaspe procente si jumatate le achita milosul. Mila i-a trebuit, in gat sa-i stea! Mortul - sau, ma rog, urmasii sai - achita doar noua procente jumate. Desi e o vorba veche care spune: mortu-i vinovatul! Cat despre cadouri, sa nu mai vorbim! Fie ele de nunta, de zi de nastere, de Craciun, de Paste sau de Ziua Internationala a Femeii, cadourile sunt o belea de nu-i adevarat. In plus, starnesc si invidie, iar invidia macina fara preget societatea, mai boule, ar zice domnul ministru, out off records. Suparat, domnul ministru! El, nevinovat si anchetat! Noi, vinovati si neimpozitati. Se duce societatea de rapa, dom`le!
Aici ar fi mai multe continuari posibile. Iata una: "omule, de-abia ti-am marit salariul minim la 500 si gata, vrei ajutor de inmormantare de pleasca?" Sau, mai elegant si in versuri: "Nu-ti ajunge ca esti bou, vrei de ziua ta cadou?!" Intr-un acces de generozitate stoica, domnul ministru Paul Pa
