Daca te pui acum pe ganduri si incepi sa iti numeri adevaratii prieteni si ajungi la concluzia ca cei mai multi sunt de sex masculin? Te surprinde asta? Sau e ceva normal?

"Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini", spunea Victor Hugo.

Ce parere au sotii nostri, iubitii despre asta?

Poate exista cu adevarat prietenie pura intre un barbat si o femeie?; prietenie care sa nu implice nici un sentiment legat de sexualitate? Oare prin natura creatiei noastre adevaratele prietenii se pot lega doar intre persoane de acelasi sex?

In cele mai grele momente ale vietii mele adevaratul sfatuitor a fost un baiat.

Poate coincidenta sau destinul face ca cel mai bun prieten al meu sa fie nascut la doua zile diferenta de mine, sa purtam acelasi nume de familie, desi nu ne leaga nici o legatura de rudenie. Am impartit impreuna aceeasi banca timp de patru ani de zile si cunostiintele mele la teste.

Eu sunt convinsa ca poate exista o prietenie pura intre un barbat si o femeie. Chiar daca la un moment dat distanta ii desparte pe cei doi, sau intervine casatoria unuia, prietenia este un "contract" de lunga durata fara clauze impuse sau exploatare.

De ce un prieten?

De ce o femeie simte nevoia unui astfel de prieten, in ciuda relatiei conjugale care i-a asigurat-o deja un partener?

Un prieten reprezinta, in primul rand, un partener atent, lipsit de suspiciuni, comunicarea cu el fiind nu numai fireasca si fluida, ci si placuta si plina de satisfactii. Daca sotului abia ii scoti cu clestele doua-trei vorbe la micul dejun, cand sta ascuns dupa un ziar, cu un prieten poti sta la taifas despre orice, oricand, sigura ca vei fi inteleasa.

Prietenul ii ofera femeii camaraderie si egalitate, asa cum mai rar gaseste int