Totul se misca atat de repede incat n-ai timp sa stai si sa intelegi exact ce traiesti. Ai un program bine stabilit, de dimineata pana seara. Nu-ti permiti sa ratezi ceva fiindca incurci tot. Nu poti respira fara telefon si fara Internet. Iti cari laptopul dupa tine chiar si in Vama. Te duci sambata in hypermarket si iti dai toti banii pe te miri ce. De dragul de a cumpara. Stai cu chirie pentru ca nu-ti permiti sa cumperi o amarata de garsoniera care costa doar 80.000 de euro, in cel mai fericit caz. Toate astea se intampla acum, in Romania anului 2008.
Cu fiecare zi, parca lumea se misca mai repede si mai repede, pana ajungi la sufocare. Te plangi in dreapta, te lamentezi in stanga, nimeni nu mai are chef nici macar sa faca misto de probleme existentiale. In jur, numai fete triste si resemnate sau pur si simplu fete ce mimeaza ignoranta. Iti scoti cartea si-ti reinventezi o lume care te-a pierdut sau poate ca ai pierdut-o tu pe ea, printre posesiuni, compromisuri si vise sfaramate de o realitate...naturala.
Citesti prin tramvaie. Fumezi din mers... De fapt, viata ta intreaga se fumeaza intre statii, mai scurte sau mai lungi. Mereu ajungi mai devreme, mereu ajungi mai tarziu, dar niciodata la timp. Fumul de tigara deseneaza in aer o lume care a murit demult, odata cu nasterea libertatii si sfarsitul perioadei comuniste. In statia aia comuna, cu atatea fete triste in jur, cu o alta tigara in mana, te gandesti ce s-a ales din copilul fericit al anilor '90!
Odata, cu doar 17 ani in urma
Odata, cu doar 17 ani in urma, timpul avea rabdare, cum spune Marin Preda. Copiii anilor '90 invatau la gradinita cum vantul, cand se supara, isi umfla falcile si matura totul in cale. Cand inchideau ochii, ascultau cum vantul suiera pungile, gunoaiele si carpele innodate de ani de crengile pomilor bucuresteni.
Copiii anilor '9
