S-a întâmplat într-o noapte. Agresorul a intrat pe geam, după ce mai întâi l-a spart cu un teanc de bancnote. S-a furişat până la patul în care victima dormea liniştită, pe o pernă cât ditamai cota de piaţă de 50%.

S-a întâmplat într-o noapte. Agresorul a intrat pe geam, după ce mai întâi l-a spart cu un teanc de bancnote. S-a furişat până la patul în care victima dormea liniştită, pe o pernă cât ditamai cota de piaţă de 50%. A scos din buzunar un comunicat de presă imprimat pe o folie de oţel, l-a făcut sul şi a început să lovească cu el. Sânge, slujbe, discuri cu filme şi playere au sărit în toate părţile. Când a fost găsită, câteva ore mai târziu, victima era în comă. A mai rezistat o lună cu inima bătând din ce în ce mai încet, în tempo cu cifrele de vânzări. Acum câteva zile, părinţii au anunţat vestea cea tristă: HD DVD nu mai este. Standardul de discuri de înaltă rezoluţie de la Toshiba şi Microsoft a fost ucis mişeleşte de competiţia de la Sony, pe nume Blu-Ray. Asasinul a fost prins imediat de milioane de oameni, care însă n-au făcut altceva decât să-l felicite. Războiul formatelor s-a sfârşit: acum lumea întreagă poate să treacă la următoarea generaţie de playere de filme.

Scena pe care v-am descris-o chiar s-a petrecut într-o noapte, în noaptea din ianuarie în care Warner a anunţat că renunţă la formatul HD DVD. Vestea a avut efectul unei găleţi de apă adăugate într-un vapor aflat la limită între salvare şi scufundare: bâldâbâc într-o lună şi un pic! Pe piaţa românească bătălia nu s-a dat în nici un chip: Microsoft/ Toshiba n-au promovat standardul aici, în vreme ce Sony şi Panasonic au adus playere, iar Media Galaxy cam o duzină de filme în format Blu-Ray. Deci noi trecem direct la epoca de după încheierea păcii: ştim exact ce să ne luăm când avem “douăjdemilioane” de pierdut.

Sigur, acum toată lumea vine cu explicaţii pen