Lucian Postu E clar, Nicu Paduraru n-a fost un prefect prea simpatic. Cu o morga mai mereu constipata, vorbind adesea o pasareasca de robot in costum, fostul prefect scotea la inaintare un ambalaj care avea toate sansele sa te irite. Un ambalaj metalic si scortos, care te putea face sa crezi ca ai in fata una din clonele penibile si toxice ale Functionarului Roman Majoritar. Adica un ins pe care il platim ca sa fie intepat, arogant, sub-mediocru si inutil.

Dupa ce a fost schimbat din functie, unii i-au facut, in presa, un bilant scurt: n-a promis mare lucru, dar nici cu promisiunile alea n-a facut cine stie ce branza. A fost, adica, un papagal de tranzitie, mediocru si increzut. Altul la rand, c-avem treaba! OK, dar care treaba? Daca ne uitam putin spre zona din care vin asemenea sentinte, vedem cu ochiul liber ca e pastorita de un delicat prostituat de presa, aflat in slujba unui cunoscut magnat imobiliar. "Imobiliar" inseamna cladiri, terenuri si acte legate de acestea. Iar Prefectura se afla pe traseul respectiv, pe care trec permanent milioane de euro.

Iata, deci, unul dintre motivele pentru care prefectul Paduraru trebuia schimbat: incurca afaceri imobiliare de miliarde, fara sa se uite daca erau cu stea in frunte, ori cu cruce, sageata sau trandafiri. Dar principala afacere pe care Paduraru a incurcat-o a fost alta: fenechizarea Prefecturii. De asta baronul Relu nu l-a dorit niciodata in Casa Patrata si l-a acceptat scrasnind, cu cutitul gata pregatit, si cu slugile salavastrice si susaiesti infipte in coasta intrusului, cu sarcini clare: ori se da pe brazda si executa, ori e executat. Ghinionul lui Fenechiu, al altora ca el si al slugilor aferente e insa dublu: Nicu Paduraru e o nuca tare. Si nu e o sluga. De fapt, asta a fost realizarea cea mai mare a prefectului Paduraru: n-a fost o sluga, intr-un sistem in care slugile sunt inca ult