Exemplul ar putea fi urmat de numeroase „celule în adormire“ separatiste de pe tot cuprinsul lumii.
Independenţa Kosovo, proclamată unilateral de Priştina, a fost imediat etichetată drept un precedent de mai multe mişcări sau regimuri separatiste din Europa şi Asia, în ciuda declaraţiilor repetate despre caracterul sui generis al cazului Kosovo, făcute de statele occidentale care au susţinut desprinderea provinciei de Serbia.
Sârbii din Republica Srpska, entitatea sârbească din confederaţia Bosnia-Herţegovina, separatiştii abhazi şi sud-osetini din Georgia, dar şi regimul de la Tiraspol au fost printre cele mai accentuate voci care au vorbit de precedentul stabilit de Kosovo. Actul de la 17 februarie poate fi însă o sursă de inspiraţie pentru multe alte mişcări sau regimuri care doresc separarea de statul în interiorul cărora se află, conform dreptului internaţional.
Alţi actori, aceleaşi argumente
La cinci zile după ce albanezii din Kosovo şi-au văzut visul cu ochii, sârbii bosniaci au făcut un prim pas spre independenţă. Aceeaşi intenţie o au şi regiunile separatiste georgiene proruse Abhazia şi Osetia de Sud. Joi seară, parlamentul de la Banja Luka a adoptat o rezoluţie în care se precizează că, dacă un număr semnificativ de membri ONU, în special membri UE, recunosc Kosovo ca stat, Republica Srpska va avea dreptul de a organiza un referendum pentru a-şi decide statutul.
„Recunoaşterea Kosovo de către un număr important de membri ONU va reprezenta confirmarea noilor drepturi şi principii. Deci, vom putea înţelege proclamarea unilaterală a independenţei Kosovo ca un semn că Republica Srpska poate să conteze, în viitor, pe un drept similar“, a declarat premierul sârb bosniac, Milorad Dodik. „Într-o astfel de situaţie, Republica Srpska nu va ezita să consulte opinia publică, prin referendum, în legătură
