Nicolae Dindelegan din Bucureşti a trimis un Memoriu Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului şi principalelor partide politice: “Mă numesc Nicolae Dindelegan, domiciliat în Str. Rădulescu, actualmente, Nada Florilor. N-am fraţi, n-am surori. CĂTRE PREŞEDINŢIE - Inventatorul Dindelegan şi micile lui secrete contra cost

Nicolae Dindelegan din Bucureşti a trimis un Memoriu Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului şi principalelor partide politice: “Mă numesc Nicolae Dindelegan, domiciliat în Str. Rădulescu, actualmente, Nada Florilor. N-am fraţi, n-am surori. Am rude în tot Bucureştiul, la Paris, în Grecia, în Orientul Apropiat, foarte mulţi dintre aceştia nu-i cunosc.

M-am născut într-o familie de oameni săraci şi nevoiaşi. Tata şi mama au fost şefi de magazin alimentar. Părinţii meu au muncit foarte mult. Eu am trăit mai mult printre străini, fiind crescut de o ţigancă. Până la vârsta de 17 ani vorbeam ţigăneşte mai bine decât româneşte. Mama dorind să scoată ceva din mine mi-a angajat profesoară de limba franceză, iar eu vorbeam ţigăneşte fără profesoară. În cartier am învăţat păsăreasca de baltă (4 dialecte). Atât părinţii, cât şi bătrâna ţigancă m-au educat în spiritul unei vieţi demne, cinstite şi, în special, m-au învăţat să muncesc ca un rob. În momentele de calm familial, tata mă învăţa secretele vieţii (cum se altoiesc trandafirii, cum se vorbeşte cu păsările şi cu animalele, cum se îmblânzeşte un câine etc.) Un singur om a reuşit să mă cunoască cu adevărat, iar în faţa acestuia am îngenunchiat pentru prima dată în viaţă, acesta fiind domnul colonel Mateescu. De ce am îngenunchiat: simplu, pentru că este mai deştept decât mine (punct, cred că am spus tot). De mic copil am fost rău (din cauză că am fost bătut şi vinovat şi nevinovat). În viaţă am avut de a face numai cu şefi proşti şi tâmpiţi, curvari şi beţivi, care nu au făcut altceva